Alegere manager Opera Iași

Un articol critic despre situația Operei din Iași, care evidențiază contrastul dintre talentul artistic existent și problemele generate de conducere,…

Alegere manager Opera Iași

Scandal în Sol Major la Opera din Iași: Când conducerea transformă arta în haos administrativ

Opera Națională Română din Iași, una dintre cele mai importante instituții lirice din România, ar trebui să fie un templu al artei, unde Verdi, Puccini și Mozart răsună în armonie perfectă. În realitate, cel mai persistent „hit” al ultimilor ani nu vine de pe scenă, ci din culise: Scandal în Sol Major – un gen muzical spontan, fără partitură, fără repetiții și cu un dirijor invizibil. Este genul de compoziție care nu se cântă cu voce, ci cu comunicate de presă, plângeri sindicale, interviuri tensionate și demisii anunțate sau anulate.

Problema nu este lipsa de talent artistic – solişti, corişti, orchestranți și balerini de valoare există și respiră în continuare în instituție. Problema reală este conducerea: un management perceput ca abuziv, decizii incoerente, comunicare deficitară și o politizare cronică care transformă un teatru liric într-o filială administrativă cu iz politic. Când cei de la vârf nu ascultă orchestra, spectacolul riscă să devină zgomot haotic. Iar când tăcerea conducerii devine wagneriană, artiștii rup tăcerea – și așa se naște scandalul.

Contextul actual: un concurs de management eșuat de două ori în 2025

În septembrie 2025, Ministerul Culturii a organizat concursul pentru postul de manager al Operei Naționale Română Iași. Au fost depuse inițial cinci candidaturi, printre care cea a directorului interimar Andrei Fermeșanu (tenor apreciat, manager din 2022 după numirea ca director artistic în 2021). Dosarul lui Fermeșanu a fost respins pe criterii „tehnice”, ceea ce a stârnit un val de susținere publică din partea artiștilor și a publicului ieșean.

Au rămas trei candidați: Alexandru Petrescu (conferențiar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”), Marius Morel (fost director adjunct, violonist cu experiență lungă în orchestră) și Vasilica Stoiciu Frunză (pianistă și consultant artistic cu carieră în instituție). Niciunul nu a obținut nota minimă de trecere 7 la evaluarea proiectelor de management: notele au fost 6,81, 5,38 și 5,81.

Concursul a fost anulat. Ministerul a reluat procedura, dar și a doua ediție a eșuat similar – o „misiune imposibilă”, după cum au numit-o presa și artiștii. În decembrie 2025, analize independente vorbeau despre două anulări în jumătate de an, ultima concurs reușit fiind în 2011. Atmosfera din instituție rămâne tensionată: artiști nemulțumiți, public confuz și o conducere interimară care pare să prelungească haosul.

Nemulțumirile artiștilor: de la „Giselle” cu minori la amenințări și abuzuri

În septembrie 2025, artiștii au rupt tăcerea printr-un scandal fără precedent. În spectacolul „Giselle”, peste 60% din ansamblu era format din elevi minori de gimnaziu – fapt considerat inacceptabil de profesioniști. Balerinii și dansatorii au reclamat că turnee internaționale (ex: Italia) au fost afectate de decizii manageriale dubioase, inclusiv amenințări și presiuni asupra celor care contestau.

Directorul interimar Andrei Fermeșanu a fost acuzat de management abuziv: lipsă de dialog, decizii unilaterale, favorizarea unor artiști în detrimentul altora. Unii au vorbit despre o „atmosferă toxică”, similară cu cazuri din alte instituții (ex: Filarmonica Sibiu). Sindicatul Orchestrei Naționale Radio și cel al Operei Iași au susținut public nemulțumirile, cerând transparență și respect pentru drepturile creatorilor.

Publicul a observat efectele: spectacole cu bilete epuizate (ex: „Romeo și Julieta” în februarie 2026), dar și producții criticate pentru calitate scăzută din cauza lipsei de repetiții sau de resurse. Când artiștii sunt puși sub lupă pentru performanță, dar conducerea evită responsabilitatea, rezultatul este inevitabil: plecări, plângeri și o prăbușire artistică în crescendo.

Rolul conducerii: de la fantomă administrativă la campanii de imagine

Conducerea actuală (interimară) vorbește adesea despre „campanii împotriva instituției” – un refren clasic în instituțiile culturale românești. Dar adevărul este că scandalul nu e compus de artiști, ci de tăcerea solemnă a celor de sus. Când managerul nu răspunde solicitărilor presei sau artiștilor, când deciziile par dictate de calcule politice mai degrabă decât artistice, instituția devine o scenă goală.

Exemple concrete din 2025:

Citește și