Il Barbiere di Siviglia
Date generale
„Il Barbiere di Siviglia” (Bărbierul din Sevilla) este o operă bufă în două acte, compusă de Gioachino Rossini. Libretul a fost scris de Cesare Sterbini și este bazat pe comedia cu același nume a dramaturgului francez Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais, publicată în 1775. Opera este scrisă în limba italiană și reprezintă una dintre cele mai importante lucrări ale genului comic în istoria muzicii. Rossini a compus această operă la vârsta de doar 24 de ani, demonstrând o maturitate artistică remarcabilă și un simț extraordinar al comediei muzicale.
Premiera mondială și context istoric
Premiera mondială a avut loc la 20 februarie 1816, la Teatro Argentina din Roma. Inițial, opera a purtat titlul „Almaviva, ossia L’inutile precauzione” (Almaviva sau Precauția inutilă), pentru a evita confuzia cu opera omonimă a compozitorului Giovanni Paisiello, care se bucura de mare popularitate la acea vreme. Seara premierei a fost un eșec răsunător, publicul manifestându-și ostilitatea prin huiduieli și proteste, parțial din loialitate față de versiunea lui Paisiello, parțial din cauza unor incidente tehnice și a unei cabale organizate. Cu toate acestea, deja de la a doua reprezentație, opera a început să cucerească publicul, iar succesul a crescut exponențial în lunile și anii următori. Rossini a compus întreaga operă într-un timp extrem de scurt, estimat la aproximativ două până la trei săptămâni, demonstrând o viteză de lucru legendară.
Libret și subiect detaliat
Acțiunea se desfășoară în Sevilla, Spania, în secolul al XVIII-lea. Contele Almaviva este îndrăgostit de frumoasa Rosina, pupila bătrânului doctor Bartolo, care o ține aproape prizonieră în casa sa, intenționând să se căsătorească el însuși cu ea pentru a-i obține zestrea. Almaviva îl întâlnește pe Figaro, fostul său servitor, acum bărbier și om bun la toate în Sevilla, care cunoaște perfect casa lui Bartolo și îi promite ajutorul.
În primul act, Almaviva încearcă să o cucerească pe Rosina prezentându-se sub numele de Lindoro, un student sărac, pentru a fi sigur că este iubit pentru el însuși, nu pentru avere sau titlu. Figaro elaborează un plan: contele se va deghiza în soldat beat, pretinzând că trebuie să fie găzduit în casa lui Bartolo. Planul eșuează parțial, dar Almaviva reușește să comunice cu Rosina.
În actul al doilea, contele revine deghizat în Don Alonso, un presupus elev al lui Don Basilio, profesorul de muzică al Rosinei, care ar fi bolnav. Bartolo este suspicios, mai ales când adevăratul Basilio apare, dar este convins cu bani să plece. Bartolo încearcă să o convingă pe Rosina că Lindoro este de fapt un agent al contelui Almaviva care vrea doar să o înșele. Rosina, dezamăgită, este gata să accepte căsătoria cu Bartolo. În final, Almaviva își dezvăluie adevărata identitate, iar Rosina, realizând că iubitul ei sărac și nobilul conte sunt aceeași persoană, acceptă fericită să se căsătorească cu el. Figaro aranjează căsătoria pe loc, iar Bartolo rămâne păcălit.
Personaje principale
Contele Almaviva (tenor) este un nobil spaniol îndrăgostit și ingenios. Rosina (mezzo-soprană sau soprană) este o tânără inteligentă și hotărâtă. Figaro (bariton) este bărbierul viclean și plin de resurse. Don Bartolo (bas) este tutorele bătrân și avar. Don Basilio (bas) este profesorul de muzică intrigant. Berta (soprană) este menajera lui Bartolo. Fiorello (bariton) este servitorul contelui.
Arii și momente celebre
Opera conține unele dintre cele mai cunoscute pagini ale repertoriului liric. „Largo al factotum” este aria de intrare a lui Figaro, o explozie de energie și virtuozitate vocală, cu celebrul refren „Figaro, Figaro, Figaro”. „Una voce poco fa” este aria Rosinei, demonstrând caracterul ei hotărât sub aparența docilității. „La calunnia è un venticello” este aria lui Basilio despre puterea distructivă a calomniei. Uvertura orchestrală este una dintre cele mai frecvent interpretate piese din repertoriul simfonic.
Importanța în repertoriul mondial
„Il Barbiere di Siviglia” este considerată capodopera operei bufe italiene și una dintre cele mai interpretate opere din lume. Influența sa asupra genului comic a fost imensă, stabilind standarde pentru comedia muzicală. Opera a rămas permanent în repertoriul marilor teatre lirice și continuă să încânte publicul prin prospețimea muzicii, ritmul alert și caracterizarea vie a personajelor.
Producții notabile în România
Opera a fost prezentată pe scenele românești încă din secolul al XIX-lea. Opera Națională din București a montat lucrarea în numeroase producții de-a lungul istoriei sale. Soprana Angela Gheorghiu a interpretat rolul Rosinei în producții internaționale. Tenorul Ion Buzea și baritonul Nicolae Herlea au fost asociați cu roluri din această operă. Teatrele de operă din Cluj-Napoca, Iași și Timișoara au inclus constant această lucrare în repertoriul lor.
Legaturi: ICR · Tosca · Lucia di Lammermoor · Il Barbiere di Siviglia pe Wikipedia
