Dirijor
Cristian Mandeal este unul dintre cei mai importanți dirijori români ai ultimei jumătăți de secol. Pianist, compozitor și dirijor format la București, perfecționat alături de Herbert von Karajan și Sergiu Celibidache, a condus timp de 22 de ani Filarmonica „George Enescu” din București, pe care a readus-o în circuitul internațional, și a dirijat unele dintre marile orchestre ale lumii — de la London Symphony și Staatskapelle Dresden la Filarmonica din München. Numele lui este legat, mai mult decât al oricărui alt dirijor român al generației sale, de muzica lui George Enescu: a înregistrat integrala simfoniilor enesciene, a condus Festivalul și Concursul Internațional „George Enescu” și a dus opera „Oedipe” în premieră în Marea Britanie și în Italia.
Cristian Mandeal s-a născut pe 18 aprilie 1946, la Rupea, în județul Brașov. Primii pași în muzică i-a făcut la Liceul de Muzică din Brașov, oraș de care a rămas legat toată viața și al cărui cetățean de onoare este astăzi. Legătura cu Brașovul se vede și în calendarul madalingeorgegroza.ro, unde el apare chiar în deschiderea stagiunii a 149-a a Filarmonicii Brașov.
Între 1965 și 1975 a studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București — actuala Universitate Națională de Muzică — trei discipline în paralel: pianul, compoziția și dirijatul. Profesorii lui au fost figuri de prim plan ale școlii muzicale românești: Florica Musicescu la pian, Ștefan Niculescu la compoziție și Constantin Bugeanu la dirijat.
Florica Musicescu a format câteva generații de pianiști — printre elevii ei s-au numărat Dinu Lipatti și Radu Lupu — și era cunoscută pentru exigența cu care lucra fiecare detaliu al textului muzical. Ștefan Niculescu a fost unul dintre compozitorii de frunte ai avangardei românești postbelice, iar Constantin Bugeanu, dirijor și profesor, a format o parte importantă a dirijorilor români din a doua jumătate a secolului XX. O formare atât de completă — pianist, compozitor și dirijor în același timp — explică felul în care Mandeal abordează partitura: dinăuntrul ei, ca muzician care cunoaște construcția unei lucrări din perspectiva celui care o scrie.
Perfecționarea a venit de la doi dintre cei mai importanți dirijori ai secolului XX, cu stiluri de lucru aproape opuse. În 1980, Mandeal a studiat la Berlin cu Herbert von Karajan, care conducea atunci Filarmonica din Berlin. În 1990, la München, a lucrat cu Sergiu Celibidache, dirijorul român stabilit în Germania, aflat la conducerea Filarmonicii din München și cunoscut pentru o concepție proprie asupra sunetului orchestral și a timpului muzical, pe care el o numea fenomenologie a muzicii. Faptul că un dirijor român a trecut prin ambele școli — cea a lui Karajan, a perfecțiunii sonore și a controlului absolut, și cea a lui Celibidache, a atenției extreme față de felul în care muzica se desfășoară în timp — s-a reflectat în felul în care își construiește interpretările.
Cariera profesională a început-o în 1974, ca maestru corepetitor la Opera din București. Corepetiția — lucrul la pian cu cântăreții, pregătirea rolurilor și a repetițiilor — este o școală prin care au trecut mulți dirijori de operă și care oferă o cunoaștere a teatrului liric din interior.