SUB ACEEAȘI CUPOLĂ | Orchestra simfonică și Corul Filarmonicii Banatul | Dirijor: DANIEL GEISS | Soliști: VALENTIN RĂDUȚIU – violoncel, MILIȚA PANTIN – ...
SUB ACEEAȘI CUPOLĂ | Orchestra simfonică și Corul Filarmonicii Banatul | Dirijor: DANIEL GEISS | Soliști: VALENTIN RĂDUȚIU – violoncel, MILIȚA PANTIN – soprană, MIHAIL DOGOTARI – bas și tenor. Originea termenului vine din limba italiană, de la "baritono", care la rândul său provine din grecescul "barutos", însemnând greu,">bariton este un concert extraordinar prezentat de Filarmonica Banatul Timișoara la Sala Capitol pe 15 ianuarie 2027. Acest eveniment special marchează Ziua Culturii Naționale, aducând împreună capodopere muzicale românești și o creație inspirată de marele poem eminescian.
Există creații care devin simboluri și au puterea de a schimba pentru totdeauna felul în care o cultură se exprimă. În muzica lui George Enescu și în poezia lui Mihai Eminescu regăsim două dintre cele mai puternice astfel de momente, ce au marcat profund identitatea culturală românească.
Rapsodia Română nr. 1 și Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră dezvăluie un creator, George Enescu, care a făcut din limbajul muzical românesc un reper al patrimoniului european. Aceste lucrări sunt emblematice pentru geniul său, îmbinând elemente folclorice cu o măiestrie simfonică inegalabilă.
Peste mai bine de un secol, poemul Luceafărul își găsește un nou ecou în creația vocal-simfonică semnată de I. Ilie, confirmând că marile texte continuă să inspire noi limbaje artistice. Această abordare modernă subliniază relevanța eternă a operei eminesciene.
Concertul marchează Ziua Culturii Naționale, sărbătorită în fiecare an la 15 ianuarie, data nașterii lui Mihai Eminescu. Este o ocazie de a celebra valorile fundamentale ale culturii românești prin muzică. Valoarea unei capodopere nu se măsoară doar în admirația pe care o stârnește, ci și în creația pe care continuă să o inspire, așa cum demonstrează acest program.
Poemul Luceafărul de Mihai Eminescu, o piatră de temelie a literaturii române, relatează povestea tulburătoare a lui Hyperion, o ființă celestă, și a Cătălinei, o prințesă muritoare. Hyperion, steaua serii, o observă pe Cătălina din înaltul cerului și se îndrăgostește profund de frumusețea și inocența ei. Cătălina, la rândul ei, este captivată de strălucirea sa eterică și tânjește după o iubire dincolo de lumea ei pământească.
Iubirea lor, însă, este sortită tragediei din cauza prăpastiei insurmontabile dintre naturile lor. Hyperion, în devotamentul său nemărginit, este dispus să-și sacrifice nemurirea pentru a deveni om pentru Cătălina. El întreprinde o călătorie cosmică la Demiurg, căutând să fie eliberat de esența sa eternă. Demiurgul, reprezentând ordinea cosmică, îl avertizează asupra inutilității și durerii mortalității, dar Hyperion persistă, condus de afecțiunea sa profundă.
Între timp, pe Pământ, Cătălina, influențată de afecțiunile mundane ale unui paj de curte, Cătălin, se simte atrasă de o iubire mai accesibilă, pământească. Natura ei muritoare nu poate înțelege pe deplin sau susține iubirea sublimă, infinită, oferită de Hyperion. La întoarcerea sa, transformat și gata să îmbrățișeze mortalitatea, Hyperion o vede pe Cătălina în brațele lui Cătălin, realizând diferența fundamentală dintre ei.
Cu inima frântă, Hyperion înțelege diferența inerentă dintre nemuritor și muritor. El realizează că, deși el ar putea coborî în lumea ei, ea nu ar putea niciodată să se înalțe cu adevărat în a sa. Poemul se încheie cu Hyperion revenind la singurătatea sa celestă, observând omenirea de la distanță, recunoscând limitările iubirii muritoare și natura eternă, neschimbătoare a propriei sale ființe. Este o meditație profundă asupra geniului, iubirii, sacrificiului și condiției umane.
Distribuția acestui spectacol nu a fost încă anunțată de teatru. O publicăm aici imediat ce apare pe site-ul oficial al instituției.
📖 Despre compozitor: George Enescu, I. Ilie – Wikipedia în română