În muzică, basul reprezintă vocea sau instrumentul cu cea mai joasă tessitură.
Termenul de bas provine din limba italiană, unde „basso” înseamnă „jos” sau „coborâtor”. Acest termen a fost adoptat în secolul al XVI-lea pentru a descrie partea vocală sau instrumentală cu frecvență joasă. În ceea ce privește caracteristicile, basul este asociat adesea cu sentimente de autoritate, gravitate și profunzime, fiind utilizat în mod frecvent pentru a crea o bază solidă în armonia muzicală. În operele celebre, basul este adesea folosit pentru a reprezenta personaje puternice sau pentru a exprima emoții profunde, cum se observă în operele lui Mozart, Verdi sau Wagner. În contemporaneitate, basul rămâne o componentă esențială în diverse genuri muzicale, de la muzică clasică la jazz, rock și electronică, demonstrând versatilitatea și importanța sa în creația artistică.