Iolanta

Iolanta este ultima operă compusă de Piotr Ilici Ceaikovski , o lucrare lirică într-un singur act, pe un libret semnat de Modest Ceaikovski , fratele compozitorului. Libretul are la bază piesa Fiica regelui René a dramaturgului danez Henrik Hertz. Opera a fost finalizată în 1891 și a avut premiera la Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg, la 18 decembrie 1892 (stil nou), în aceeași seară cu premiera baletului Spărgătorul de nuci , ambele fiind comandate ca un program comun.

Acțiunea o are în centru pe Iolanta, fiica oarbă a regelui René al Provenței, care a crescut neștiind de propria infirmitate, ținută într-o grădină izolată. Întâlnirea cu cavalerul Vaudémont, care îi dezvăluie adevărul despre lumea văzută, și intervenția medicului Ibn-Hakia conduc spre un deznodământ luminos, în care dragostea și dorința de a vedea fac posibilă vindecarea.

Partitura se remarcă prin lirism, prin caracterul intim și prin atmosfera ei caldă, considerată de mulți comentatori una dintre cele mai personale lucrări ale lui Ceaikovski. Aria Iolantei și duetul cu Vaudémont sunt printre paginile cele mai apreciate. Deși mai rar reprezentată decât Evgheni Oneghin sau Dama de pică , opera continuă să fie montată pe scene importante, uneori în programe duble alături de balet, păstrând legătura cu intenția originară a compozitorului.