Dirijor
Mariss Jansons (numele complet Mariss Ivars Georgs Jansons) a fost unul dintre cei mai admirați și mai influenți dirijori ai generației sale, recunoscut pe plan internațional pentru rigoarea sa interpretativă, pentru eleganța gestului dirijoral și pentru capacitatea de a obține o sonoritate caldă, transparentă și profund expresivă din partea celor mai prestigioase orchestre ale lumii. S-a născut la 14 ianuarie 1943 , la Riga, în Letonia (pe atunci parte a Uniunii Sovietice), și a încetat din viață la 1 decembrie 2019 , la Sankt Petersburg.
De origine letonă, Jansons a avut o carieră care a depășit granițele naționale, devenind o figură centrală a vieții muzicale europene, cu poziții de conducere la unele dintre cele mai importante orchestre din lume. A fost îndeosebi apreciat pentru interpretările sale ale simfoniilor lui Șostakovici, Mahler, Ceaikovski, Brahms și Beethoven, precum și pentru abordarea sa exigentă, dar profund umană, a actului muzical.
Mariss Jansons a crescut într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Arvīds Jansons , a fost un dirijor de prestigiu, multă vreme asistent al lui Evgheni Mravinski la Filarmonica din Leningrad, iar mama sa, Iraida Jansons, a fost cântăreață de operă. Acest mediu i-a oferit lui Mariss un contact timpuriu și intim cu lumea muzicală, formându-i sensibilitatea încă din copilărie. Conform mărturiilor sale, s-a născut într-o perioadă tragică, mama sa ascunzându-se în ghetoul din Riga în timpul ocupației.
Și-a început studiile muzicale la Riga, după care familia s-a mutat la Leningrad, odată cu numirea tatălui său la Filarmonică. Acolo a studiat la Conservatorul din Leningrad , unde s-a specializat în vioară, pian și dirijat. Și-a desăvârșit pregătirea în străinătate, studiind la Viena cu Hans Swarowsky și la Salzburg , beneficiind totodată de îndrumarea legendarului dirijor Herbert von Karajan , a cărui influență avea să rămână semnificativă pentru întreaga sa carieră.
În anul 1971, Jansons a obținut un rezultat remarcabil la prestigioasa Competiție de dirijat Herbert von Karajan de la Berlin, unde a fost premiat, fapt ce i-a confirmat talentul în fața lumii muzicale occidentale și i-a deschis porțile unei cariere internaționale.
După succesul de la concursul Karajan, Mariss Jansons a revenit în Uniunea Sovietică, unde a devenit asistent al lui Evgheni Mravinski la Filarmonica din Leningrad (actuala Filarmonică din Sankt Petersburg), începând din 1973. Această colaborare cu una dintre cele mai disciplinate și mai respectate orchestre din lume i-a oferit o școală interpretativă de o exigență extraordinară și i-a modelat profund concepția asupra sunetului orchestral.
Anii petrecuți alături de Mravinski, dar și amintirea modelului oferit de tatăl său, au consolidat fundamentul unei cariere care avea să se desfășoare în paralel între tradiția rusă și marile orchestre occidentale. Treptat, Jansons a început să fie invitat să dirijeze în afara blocului sovietic, câștigând o reputație tot mai solidă pe scena internațională.