Tenor
Jonas Kaufmann (născut la 10 iulie 1969, la München, Germania) este unul dintre cei mai apreciați tenori ai generației sale, recunoscut pe plan internațional pentru timbrul său întunecat, baritonal și pentru versatilitatea unui repertoriu care acoperă opera germană, italiană și franceză, precum și liedul și oratoriul. Vocea sa, un spinto dramatic cu o culoare neobișnuit de profundă pentru un tenor, i-a permis să abordeze atât roluri lirice, cât și partituri grele, wagneriene și veriste.
Considerat de critică drept unul dintre artiștii definitorii ai scenei lirice contemporane, Kaufmann combină o tehnică solidă cu o prezență scenică magnetică și o inteligență dramatică remarcabilă. De-a lungul carierei a fost adesea numit, în presa de specialitate, „cel mai complet tenor al momentului”, datorită capacității sale de a trece de la Mozart la Wagner, de la Verdi și Puccini la repertoriul francez al lui Massenet și Bizet, precum și la liedul german al lui Schubert, Mahler și Strauss.
Jonas Kaufmann a crescut într-o familie de muzicieni amatori din München, mediu în care a luat contact de timpuriu cu muzica clasică. Inițial, a urmat studii de matematică la universitate, însă curând și-a urmat vocația și s-a înscris la Hochschule für Musik und Theater München (Academia de Muzică și Teatru din München), unde și-a desăvârșit formarea vocală.
În primii ani de carieră, Kaufmann a relatat în mai multe interviuri că s-a confruntat cu dificultăți tehnice și cu o emisie care îi obosea vocea, ceea ce l-a determinat să își reconsidere abordarea. Întâlnirea cu pedagogul american Michael Rhodes a fost decisivă: sub îndrumarea acestuia, tenorul și-a reconstruit tehnica, dezvoltând emisia liberă și sprijinul respirator care i-au permis ulterior să abordeze rolurile grele fără să își forțeze vocea. Această transformare a fost recunoscută de Kaufmann însuși ca un moment de cotitură în evoluția sa artistică.
Kaufmann și-a început cariera scenică la începutul anilor 1990, debutând pe scene germane și activând în diverse teatre de operă din spațiul de limbă germană, printre care s-a numărat și o perioadă de angajament la Opernhaus Zürich (Opera din Zürich), instituție care a jucat un rol important în consolidarea reputației sale în primii ani.
În acea etapă, tenorul a abordat un repertoriu liric, cu roluri din opere de Mozart, dar și partituri din repertoriul german și italian, dezvoltându-și treptat anvergura vocală. Pe parcursul anilor, vocea sa a câștigat în greutate și culoare, ceea ce i-a permis să facă tranziția de la rolurile lirice ușoare către cele spinto și dramatice care aveau să-l consacre. Recunoașterea internațională a venit treptat, prin apariții care i-au adus invitații la cele mai importante teatre de operă din lume.