Regizor
Harold Smith Prince , cunoscut profesional ca Harold „Hal” Prince (n. 30 ianuarie 1928, New York – d. 31 iulie 2019, Reykjavík, Islanda), a fost un regizor și producător american de teatru muzical , considerat una dintre cele mai influente figuri ale scenei Broadway din a doua jumătate a secolului XX. Deși activitatea sa principală s-a desfășurat în domeniul musicalului american, contribuția lui Prince la spectacolele de mari dimensiuni, cu o regie cinematografică și o atenție deosebită acordată elementelor scenografice și muzicale, a influențat profund și producțiile de operă, domeniu în care a regizat câteva montări de referință.
De-a lungul carierei sale, Harold Prince a câștigat un număr record de premii Tony, devenind unul dintre cei mai premiați artiști din istoria acestei distincții. Statutul său este acela de figură legendară a teatrului muzical american, ale cărui producții au redefinit conceptul de „concept musical” — spectacole structurate în jurul unei idei tematice unificatoare mai degrabă decât al unei intrigi lineare.
Harold Prince s-a născut într-o familie evreiască din clasa mijlocie superioară din New York. Pasiunea sa pentru teatru s-a manifestat încă din copilărie, când frecventa regulat spectacolele de pe Broadway, formându-și astfel o cultură teatrală solidă încă din anii adolescenței.
Și-a făcut studiile la Universitatea din Pennsylvania , pe care a absolvit-o în 1948, la vârsta de doar 20 de ani. Aici a studiat și a fost implicat în activități legate de teatru, dezvoltându-și interesul pentru dramaturgie și producție. După absolvire, s-a întors la New York, hotărât să-și construiască o carieră în lumea teatrului, deși a urmat și o scurtă perioadă de serviciu militar în armata Statelor Unite, în timpul căreia a fost staționat în Germania.
Cariera lui Harold Prince a început în calitate de asistent al renumitului producător și regizor George Abbott , una dintre figurile dominante ale Broadway-ului din epocă. Această ucenicie i-a oferit lui Prince o înțelegere profundă a mecanismelor producției teatrale, de la aspectele financiare până la coordonarea artistică.
Debutul său major ca producător a avut loc în 1954, când a coprodus, alături de Robert E. Griffith, musicalul The Pajama Game , un succes răsunător care a câștigat premiul Tony pentru cel mai bun musical. A urmat, în 1955, Damn Yankees , confirmând talentul tânărului producător de a identifica și a sprijini proiecte de mare impact. Aceste prime succese l-au consacrat rapid ca pe una dintre cele mai promițătoare voci ale producției de teatru muzical american.