Terțetul (sau trio-ul) este, în muzică și în operă, o piesă ori o secțiune scrisă pentru trei voci sau trei instrumente, în care cele trei părți se împletesc armonic și dramatic. Termenul provine din italiană, „terzetto”, însemnând „grup de trei”. În operă, terțetul este un ansamblu vocal de mare efect, în care trei personaje își exprimă simultan gândurile și emoțiile — adesea contrastante — creând momente de tensiune sau de culminație dramatică. Printre terțetele celebre din repertoriul liric se numără „Soave sia il vento” din „Così fan tutte” de Mozart sau terțetul final din „Faust” de Charles Gounod. Prin suprapunerea liniilor melodice, terțetul permite compozitorului să țeasă mai multe perspective dramatice într-un singur moment muzical. (În poezie, „terțet” desemnează și o strofă de trei versuri, însă în context muzical-liric sensul principal este cel de ansamblu pentru trei voci sau instrumente.)