Stringendo reprezintă o indicație muzicală care solicită accelerarea treptată a tempoului.
Originea termenului stringendo se regăsește în limba italiană, unde „stringere” înseamnă a strânge sau a accelera. În context muzical, această indicație este utilizată pentru a cere interpretului să crească gradual viteza de execuție a unei piese, fără a schimba radical tempoul, ci mai degrabă prin modificarea lui subtilă și progresivă. Caracteristicile stringendo includ o creștere a dinamicii și a intensității, precum și o accentuare a ritmului, toate contribuind la crearea unui efect dramatic și dinamic. În operele celebre, precum simfoniile lui Beethoven sau lucrările lui Brahms, stringendo este folosit pentru a construi tensiune și pentru a pregăti finalul unei secțiuni sau al întregii piese. În perioada contemporană, stringendo rămâne o indicație valoroasă, folosită de compozitori pentru a adăuga profunzime și complexitate muzicii, permițând artiștilor să exploreze o gamă largă de expresii și emoții, și să creeze experiențe sonore unice și captivante pentru ascultători.