Soprano Leggero este un tip de voce soprano cunoscută pentru agilitatea și ușurința ei.
Originea și etimologia termenului „Soprano Leggero” se regăsesc în Italia, unde „soprano” înseamnă voce superioară, iar „leggero” înseamnă ușoară. Acest tip de voce a evoluat de-a lungul timpului, începând cu perioada barocă, când compozitori precum Mozart și Rossini au creat roluri vocale care să pună în valoare agilitatea și flexibilitatea vocală.
Caracteristicile principale ale unui Soprano Leggero sunt tinerețea și prospețimea vocii, capacitatea de a cânta note înalte cu ușurință și o anumită ușurință în execuția pasajelor virtuoase. Vocii îi sunt asociate adesea roluri de ingenuă sau de tânără iubitoare.
Exemple din opere celebre care necesită un Soprano Leggero includ „Susanna” din „Nunta lui Figaro” de Mozart, „Rosina” din „Bărbierul din Sevilla” de Rossini și „Gilda” din „Rigoletto” de Verdi.
În epoca contemporană, Soprano Leggero rămâne un tip vocal apreciat, fiind solicitat în diverse producții operistice și concerte care necesită o voce suplă, cu o bună tehnică vocală și o interpretare expresivă.