Sextetul este o compoziție muzicală scrisă pentru șase instrumente sau voci.
Originea și etimologia termenului „sextet” provin din limba latină, unde „sex” înseamnă șase. Acest termen a fost adoptat în muzică pentru a descrie o lucrare destinată interpretării de către șase soliști sau instrumentiști. Caracteristicile unui sextet includ diversitatea instrumentelor și vocea, ceea ce permite o mare varietate de culori și texturi sonore. De obicei, sexteturile sunt compuse din combinații de instrumente cu coarde, instrumente de suflat și pian, sau diferite tipuri de voci. Exemple de sextete celebre pot fi găsite în operele lui Johannes Brahms, precum Sextetul pentru coarde nr. 1 în Si bemol major, op. 18, sau Sextetul pentru coarde nr. 2 în Sol major, op. 36. În zilele noastre, sextetul rămâne o formă apreciată de muzică de cameră, oferind artiștilor oportunitatea de a explora complexitatea și emoția muzicii într-un cadru intim. Compozitorii contemporani continuă să experimenteze și să inoveze în cadrul acestei forme, îmbogățind astfel patrimoniul muzical.