Ritardando înseamnă încetinirea progresivă a tempoului într-o piesă muzicală.
Termenul de origine italiană provine din verbul „ritardare”, care înseamnă a încetini. În muzică, ritardando este o indicație care semnifică o reducere treptată a vitezei de execuție, adesea utilizată pentru a crea un efect dramatic sau pentru a pregăti o schimbare de tempo. Caracteristicile ritardando implică o scădere a numărului de note jucate într-o unitate de timp, ceea ce conferă piesei o dinamică mai lentă și mai reflectivă. În operele celebre, ritardando este folosit în mod eficient de către compozitori precum Beethoven, Brahms sau Mahler, pentru a sublinia momente cheie din compoziție. De exemplu, în Simfonia a V-a de Beethoven, ritardando este utilizat pentru a crea o tensiune dramatică înainte de a ajunge la finalul piesei. În perioada contemporană, ritardando rămâne o tehnică muzicală importantă, utilizată în diverse genuri, de la muzică clasică la jazz sau rock, pentru a adăuga profunzime și expresivitate pieselor muzicale.