Recitativul este un stil de cântec din operă, caracterizat prin vorbirea melodică, aproape de vorbirea naturală.
Originea și etimologia termenului de recitativ provin din limba italiană, „recitativo”, care înseamnă „stil de recitare” sau „de a recita”. Acest termen a apărut pentru prima dată în secolul al XVI-lea, odată cu apariția operei ca gen muzical. În acea perioadă, recitativul a fost utilizat pentru a narara acțiunea sau pentru a exprima sentimente și emoții ale personajelor. Caracteristicile recitativului includ o linie melodică simplă, aproape de vorbirea naturală, și un acompaniament minimalist, de obicei, o singură linie de bas continuu. Acest stil de cântec permite interpretului să se concentreze pe exprimarea dramatică a textului, mai degrabă decât pe virtuozitatea vocală. Un exemplu celebru de recitativ poate fi găsit în opera „Orfeu și Euridice” de Claudio Monteverdi, unde recitativul este folosit pentru a narara mitul lui Orfeu. De asemenea, în opera „Madama Butterfly” de Giacomo Puccini, recitativul este utilizat pentru a exprima emoțiile și sentimentele personajelor. În zilele noastre, recitativul rămâne un element important al operei, permițând artiștilor să exploreze noi moduri de exprimare dramatică și să redescopească frumusețea și puterea muzicii vocale.