Prologul este o secvență introductivă a unei opere literare sau dramatice, care prezintă contextul și personajele principale.
Originea termenului se regăsește în limba greacă, unde „prologos” înseamnă „cuvânt rostit înainte”. Acest termen a fost folosit pentru a descrie partea introductivă a tragediilor antice grecești, care erau prezentate de un cor sau de un personaj. Caracteristicile prologului includ prezentarea contextului, a personajelor principale și a conflictului central al operei. De obicei, prologul are un caracter informativ și servește la stabilirea tonului și a atmosferei întregii opere. În literatura universală, există exemple de prologuri celebre, cum ar fi cel din „Romeo și Julieta” de William Shakespeare, care prezintă conflictul dintre familiile Montague și Capulet. Alte exemple notabile pot fi găsite în operele lui Molière sau în tragediile grecești ale lui Sofocle. În epoca contemporană, prologul rămâne o tehnică literară importantă, folosită pentru a captiva cititorul sau spectatorul și pentru a-l introduce în lumea operei. Prin urmare, prologul continuă să joace un rol semnificativ în creația artistică, oferind o punte între public și operă, și permițând o înțelegere mai profundă a mesajului transmis de autor.