Mezzo-forte este o indicație dinamică în muzică, care semnifică o intensitate sonoră moderat tare.
Termenul mezzo-forte provine din limba italiană, unde „mezzo” înseamnă „mijloc” și „forte” înseamnă „puternic” sau „tare”, astfel descrizând o intensitate intermediară între pian și fortissimo. Caracteristicile mezzo-forte includ o dinamică mai ridicată decât pian, dar mai scăzută decât fortissimo, permițând o varietate de expresii și nuanțe în interpretarea muzicală. În opere celebre, precum „La Bohème” de Giacomo Puccini sau „Simfonia a V-a” de Ludwig van Beethoven, mezzo-forte este folosit pentru a crea contrast și a sublinia momente emoționante. În contextul contemporan, mezzo-forte rămâne o indicație esențială în notarea muzicală, ajutând interpreții să navigheze prin complexitatea și profunzimea pieselor muzicale, oferind o paletă largă de posibilități expressive și contribuind la bogăția și diversitatea experienței sonore.