Messa di Voce este o tehnică vocală care implică schimbarea volumului și a intensității vocii.
Originea și etimologia acestei tehnici se regăsesc în Italia secolului al XVIII-lea, unde a fost dezvoltată și rafinată de către compozitori și cântăreți de operă. Termenul „Messa di Voce” se traduce prin „a pune vocea” sau „a plasa vocea”, ceea ce se referă la capacitatea de a controla și de a modela sunetul vocal.
Caracteristicile tehnicii Messa di Voce includ o serie de exerciții și tehnici care vizează dezvoltarea controlului asupra vocii, permițând cântăreților să treacă de la note joase la note înalte fără să piardă puterea și claritatea vocii.
Exemple din operele celebre care includ tehnica Messa di Voce pot fi găsite în lucrări ale compozitorilor precum Verdi, Puccini sau Rossini, unde soliștii sunt solicitați să execute pasaje vocale complexe și să arate o mare varietate de expresie și de control vocal.
Relevanța contemporană a tehnicii Messa di Voce este evidentă în faptul că este încă folosită și studiată de către cântăreți de operă și profesori de canto din întreaga lume, fiind considerată o parte esențială a pregătirii unui cântăreț de operă.