Melisma este o ornamentație vocală care constă în executarea mai multor note muzicale pe o singură silabă dintr-un text cântat.
Termenul de melismă provine din limba greacă, unde „melos” înseamnă „cântec”. În istoria muzicii, melisma a fost folosită în diverse perioade și stiluri, de la muzica sacră a Evului Mediu până la operele baroce și romantice.
Caracteristicile principale ale melismei sunt complexitatea și ornamentele vocale, care pot include arpegii, triluri și alte figuri melodice. Melisma necesită o tehnică vocală avansată și o bună stăpânire a respirației, controlului vocii și a expresivității.
În operele celebre, melisma poate fi auzită în lucrări precum „Madama Butterfly” de Giacomo Puccini, „La Bohème” de Giacomo Puccini sau „Norma” de Vincenzo Bellini. Aceste opere conțin arii cu melisme lungi și complexe, care sunt interpretate de soliști de operă cu voci exceptionale.
În zilele noastre, melisma rămâne o parte importantă a educației vocale și a interpretării muzicale. Cântăreții de operă și muzicienii continuă să studieze și să interpreteze melisme în diverse contexte, de la concerte de operă la recitaluri și concerte de muzică clasică. Melisma este apreciată pentru frumusețea și complexitatea sa, și rămâne o parte esențială a patrimoniului cultural muzical.