Legato înseamnă cântat sau jucat într-un mod fluid și legat, fără pauze între note.
Termenul de legato are originea în limba italiană, unde „legato” înseamnă literal „legat” sau „unit”. Acest termen a fost adoptat în muzică pentru a descrie o tehnică de cântare sau de joc instrumental care implică executarea notelor într-un mod fluent și continuu, fără să se facă pauze între ele. Caracteristica principală a legato-ului este lipsa de separație între note, creând astfel o senzație de mișcare și de curgere a sunetului. În practică, legato-ul se realizează prin menținerea sunetului din nota precedentă până la începutul notei următoare, asigurând o tranziție lină și fără întrerupere între note.
Un exemplu clasic de utilizare a legato-ului poate fi găsit în operele lui Giuseppe Verdi, unde acest procedeu este folosit pentru a crea melodii ample și expresive. De asemenea, în muzica instrumentală, legato-ul este o tehnică esențială pentru instrumente precum pianul, vioara sau violoncelul, permițând interpretului să creeze linii melodice lungi și fluide.
În muzica contemporană, legato-ul rămâne o tehnică importantă, fiind utilizat în diverse genuri, de la muzică clasică la jazz și muzică populară. Capacitatea de a executa legato-ul cu precizie și expresivitate este considerată o abilitate fundamentală pentru orice muzician, permițându-i să transmită emoție și sens în interpretarea sa.