Diapazonul este un interval de optave, cuprinzând șapte note muzicale consecutive.
Originea termenului vine din grecescul „diapason”, care înseamnă „prin toate”. Acest termen a fost folosit pentru a descrie intervalul complet de sunete posibile în muzică. Diapazonul are o importanță fundamentală în muzică, deoarece reprezintă baza pentru construirea sistemului muzical occidental. Caracteristicile diapazonului includ faptul că este un interval închis, adică începe și se termină cu aceeași notă, și că cuprinde toate notele muzicale dintr-o octavă. Un exemplu celebru de utilizare a diapazonului se regăsește în opera „Do-Re-Mi” din „Sunetul Muzicii”, unde fraza cântată de personajele principale urmărește exact secvența diapazonului. Diapazonul rămâne relevant în muzica contemporană, fiind folosit în diverse stiluri și genuri, de la muzică clasică la jazz și rock, pentru a crea armonii și melodii complexe. În plus, diapazonul este utilizat în educația muzicală pentru a învăța copiii să recunoască notele muzicale și să dezvolte abilități de auz și de cântat. Prin urmare, diapazonul continuă să joace un rol esențial în muzica de azi, permițând artiștilor să creeze și să experimenteze cu diverse sunete și stiluri.