Crescendo este o indicație muzicală care semnifică o creștere treptată a intensității sunetului.
Termenul de origine italiană provine din verbul „crescere”, care înseamnă a crește. În context muzical, această noțiune a evoluat de-a lungul timpului, fiind folosită pentru a descrie nu numai o creștere a volumului, ci și o intensificare a expresiei și a dramatismului. Caracteristicile crescendo includ o creștere graduală a dinamicii, de la pianissimo la fortissimo, și o accentuare a elementelor ritmice și melodice. În opere celebre, precum „Simfonia a V-a” de Beethoven sau „Boléro” de Ravel, crescendo este utilizat pentru a construi tensiune și pentru a crea momente de culminație. În perioada contemporană, crescendo rămâne un element cheie în compoziția muzicală, fiind integrat în diverse genuri, de la muzică clasică la rock și pop, și joacă un rol important în crearea de atmosfere și emoții puternice.