Clavecinul este un instrument muzical cu corzi și claviatură, utilizat în perioada barocă.
Originea și etimologia clavecinului sunt strâns legate de evoluția instrumentelor cu claviatură din Europa, termenul „clavecin” provenind din latină, de la „clavis”, care înseamnă cheie, și „cin”, un sufix care indică acțiunea de a cânta. În timp, clavecinul a evoluat din instrumente precum organul și clavecimbul, devenind un instrument distinct cu o sonoritate unică. Caracteristicile principale ale clavecinului includ claviatura și mecanismul de acționare a corzilor, care produc sunete prin ciupire sau lovire. Acest instrument a fost esențial în creația unor compozitori celebri, precum Johann Sebastian Bach, care a scris numeroase lucrări pentru clavecin, printre care și celebrele „Invențiuni” și „Fugile”. De asemenea, compozitori comozi ca Georg Friedrich Händel și Domenico Scarlatti au contribuit la repertoriul pentru clavecin, lăsând moșteniri muzicale de o valoare inestimabilă. În zilele noastre, clavecinul rămâne un instrument apreciat în muzica clasică, fiind utilizat în concerte și înregistrări, menținând astfel vie tradiția muzicală a perioadei baroce.