O claque reprezintă un grup de persoane plătite pentru a aplauda și a manifesta entuziasm în timpul unei reprezentații artistice, în special la spectacole de teatru sau operă.
Termenul de claque provine din limba franceză și se referă la o practică care datează din secolul al XVII-lea. În acea perioadă, artiștii și producătorii de spectacole plăteau persoane pentru a crea o atmosferă favorabilă și a influența opinia publică. Acest lucru se făcea pentru a asigura succesul comercial al unei piese de teatru sau al unui spectacol.
Caracteristicile unei claque includ organizarea și coordonarea unui grup de persoane care primesc instrucțiuni clare cu privire la momentele în care trebuie să aplaude, să bată din palme sau să manifeste entuziasm. De asemenea, aceste persoane sunt, de obicei, plasate strategic în sală pentru a crea o impresie de succes și pentru a influența restul publicului.
Există exemple celebre de claque în istoria teatrului și a operei, cum ar fi în cazul operei lui Gioachino Rossini, unde claque-urile erau adesea folosite pentru a asigura succesul premierelor sale. De asemenea, în teatrul francez, claque-urile erau o practică obișnuită, mai ales în perioada de glorie a teatrului francez din secolul al XIX-lea.
În zilele noastre, practica claque-ului nu mai este atât de răspândită, dar ideea de a influența opinia publică prin mijloace organizate și plătite a evoluat și poate fi observată în domenii precum marketingul și relațiile publice. Deși nu mai este o practică directă și vizibilă ca în trecut, conceptul de claque rămâne relevant în înțelegerea dinamicii opiniei publice și a modului în care percepțiile pot fi influențate și manipulate.