Castrato se referă la un cântăreț de sex masculin căruia i-au fost extirpate testiculele în copilărie pentru a păstra vocea sa înaltă.
Termenul de castrato are originea în limba italiană, în care „castrato” înseamnă „castrat”. Acest termen a apărut în secolul al XVI-lea, când practica de a castra băieți pentru a obține voci feminine a devenit comună în Italia. Castratul era o practică dureroasă și controversată, care avea ca scop păstrarea vocii înalte și pure a băieților, permițându-le astfel să interpreteze roluri feminine în opere.
Caracteristicile vocale ale unui castrato includ o voce înaltă, puternică și flexibilă, capabilă să execute melodii complexe și ornamentate. Vocii unui castrato i se atribuiau calități divine, fiind considerată o adevărată minune a naturii.
În operele celebre, castratul a jucat roluri feminine, cum ar fi rolul lui Orfeu în „Orfeo ed Euridice” de Claudio Monteverdi sau rolul lui Rinaldo în „Rinaldo” de George Frideric Handel. Alte exemple notabile includ „Il ritorno d’Ulisse in patria” de Monteverdi și „Giulio Cesare” de Handel.
În zilele noastre, rolurile destinate castratului sunt interpretate de către countertenori, care posedă voci masculine înalte și flexibile, capabile să execute partiturile compuse inițial pentru castrat. De asemenea, există o renaștere a interesului pentru istoria și cultura castratului, fiind studiat și apreciat pentru contribuția sa semnificativă la istoria muzicii și a teatrului.