Castratul este un cântăreț de sex masculin care a fost castrat înainte de pubertate.
Originea termenului se regăsește în Italia secolului al XVI-lea, unde acești cântăreți erau foarte apreciați pentru vocea lor feminină și pentru capacitățile vocale deosebite. Cuvântul provine din latină, de la „castrare”, care înseamnă a steriliza sau a înlătura organele genitale. Castratul era o practică obișnuită în perioada barocă, în special în Italia, unde băieții cu voci deosebite erau supuși acestei proceduri pentru a-și păstra vocea înaltă și pentru a putea cânta în rolurile feminine din opere.
Caracteristicile vocale ale castratului includ o voce puternică, clară și cu o tessitură largă, care permitea interpretarea unor roluri extrem de exigente.
Exemple celebre de castrati pot fi găsite în operele lui Händel, precum „Giulio Cesare” sau „Rinaldo”, unde rolurile principale erau scrise special pentru acești cântăreți. De asemenea, în opera „Orfeu și Euridice” de Gluck, rolul lui Orfeu a fost scris inițial pentru un castrat.
În zilele noastre, practica castrării este interzisă și considerată inumană, iar rolurile scrise pentru castrati sunt interpretate de cântăreți cu voci feminine sau de countertenori, care posedă o tessitură vocală asemănătoare. Chiar și așa, istoria și contribuția castratilor la lumea operelor rămân importante și fascinante, oferind o perspectivă unică asupra evoluției muzicii clasice și a artei vocale.