Cadenza este o secțiune virtuoasă, improvizată sau compusă, dintr-o lucrare muzicală, de obicei într-o parte solistică.
Originea cuvântului cadență provine din limba italiană, „cadenza”, care înseamnă „cădere” sau „încheiere”. Acest termen se referă la o secțiune muzicală care încheie o frază sau o mișcare, adesea cu o serie de ornamente și pasaje virtuoase.
Caracteristicile unei cadențe includ libertatea de interpretare, tehnicitatea ridicată și abilitatea de a exprima emoții intense. În general, o cadență este o oportunitate pentru solist să-și arate abilitățile tehnice și artistice, să improvizeze sau să interpreteze o parte scrisă de compozitor.
Există multe exemple de cadențe celebre în operele lui Mozart, Beethoven sau Liszt, cum ar fi Concertul pentru pian nr. 23 de Mozart, care conține o cadență în mișcarea finală, sau Sonata „Apasionata” de Beethoven, care are o cadență în mișcarea a doua.
În zilele noastre, cadența rămâne o parte importantă a muzicii clasice, permițând soliștilor să-și arate abilitățile și să interpreteze piese într-un mod unic și emoționant. Ea reprezintă o legătură între trecut și prezent, permițând ascultătorilor să experimenteze frumusețea și complexitatea muzicii clasice.