Bas buffo este un tip de voce masculină în operă, caracterizată prin registrul grav și timbrul său distinct.
Originile și etimologia termenului „bas buffo” se regăsesc în Italia secolului al XVIII-lea, unde „buffo” înseamnă glumeț sau comic. Acest termen se referea la rolurile comice interpretate de basiști în operele italiene. Caracteristicile vocale ale unui bas buffo includ o voce puternică, clară și flexibilă, capabilă să acopere o gamă largă de tonuri și să execute pasaje virtuoze. În operele celebre, exemple de roluri de bas buffo pot fi găsite în lucrări precum „Don Giovanni” de Mozart, unde personajul Leporello este un exemplu clasic de bas buffo, sau în „L’elisir d’amore” de Donizetti, unde personajul Dulcamara este un alt exemplu remarcabil. Relevanța contemporană a basului buffo în lumea operei este una semnificativă, deoarece aceste roluri oferă oportunități unice pentru artiști să-și arate abilitățile vocale și actoricești, aducând bucurie și divertisment publicului prin interpretarea lor vibrantă și plină de viață a acestor personaje comice.