Barcarola este o piesă muzicală vocală sau instrumentală cu caracter lent și legănat, inspirată din cântecele gondolierilor venețieni. Termenul provine din italiană, de la „barca” (barcă). Trăsătura sa definitorie este ritmul în măsură de 6/8, care imită mișcarea lină a valurilor și balansul ambarcațiunii, creând o atmosferă calmă, romantică și ușor melancolică. Cel mai celebru exemplu liric este „Belle nuit, ô nuit d’amour”, barcarola din „Povestirile lui Hoffmann” (Les Contes d’Hoffmann) de Jacques Offenbach. În muzica pentru pian, o pagină de referință este Barcarola în Fa diez major, op. 60, de Frédéric Chopin. Genul a fost cultivat și de compozitori precum Mendelssohn sau Fauré, rămânând un simbol muzical al Veneției și al lirismului acvatic.