Antractul este o perioadă de pauză între actele unei opere, piese de teatru sau spectacol muzical.
Originea și etimologia termenului se regăsesc în limba franceză, unde „entracte” înseamnă „între acte”. Acest termen a fost adoptat și în alte limbi, inclusiv în română, pentru a descrie interludiul dintre părțile componente ale unei reprezentații. Caracteristica principală a antractului este aceea de a oferi timp pentru schimbarea decorurilor, pregătirea actorilor pentru următoarea parte a spectacolului și pentru a permite publicului să se odihnească sau să socializeze. În operele celebre, precum „La Bohème” de Giacomo Puccini sau „Traviata” de Giuseppe Verdi, antracturile sunt adesea întâlnite, permițând o tranziție lină între acte. În contemporaneitate, antractul rămâne o parte integrantă a spectacolelor live, oferind oportunitatea de a crea o atmosferă specială și de a pregăti publicul pentru următoarea parte a spectacolului, contribuind astfel la experiența artistică și emoțională a spectatorilor.