Adagio este o mișcare muzicală lentă și solemnă, exprimând tristețe sau melancolie.
Originea și etimologia termenului adagio se regăsesc în limba italiană, unde „ad agio” înseamnă „cu încetinitate” sau „lent”. Acest termen a fost folosit pentru a descrie o mișcare muzicală care trebuie interpretată într-un tempo lent, oferind astfel o atmosferă solemnă și reflexivă. Caracteristicile unei piese în adagio includ, de obicei, o melodie solemnă, armonii simple și o dinamică redusă, toate contribuind la crearea unei atmosfere intense și emoționale. Un exemplu celebru de adagio este „Adagio pentru coarde” de Samuel Barber, o piesă cunoscută pentru frumusețea și tristețea sa profundă. De asemenea, „Adagio” din „Concertul pentru vioară” de Max Bruch este o altă piesă remarcabilă care demonstrează puterea emoțională a acestui tip de mișcare muzicală. În zilele noastre, adagio rămâne o parte esențială a muzicii clasice, fiind folosit în diverse contexte, de la concerte și spectacole de balet până la coloane sonore de film și piese de muzică contemporană.