MY FAIR LADY de Frederick Loewe la Opera Brasov, 4 octombrie 2026. Distribuția: Alina Ichim, Liviu Iftene, Dan Popescu.
MY FAIR LADY este un musical de Frederick Loewe, prezentată la Opera Brașov pe 4 octombrie 2026. Această producție aduce pe scenă o poveste clasică, plină de umor și transformare, bazată pe celebra piesă „Pygmalion” de George Bernard Shaw. Spectacolul promite o seară memorabilă, cu muzică antrenantă și personaje iconice.
O florăreasă londoneză, un profesor de fonetică foarte sigur pe el și un pariu: Henry Higgins susține că, dacă o învață pe Eliza Doolittle să vorbească „așa cum trebuie”, o poate prezenta în înalta societate fără ca nimeni să bănuiască de unde vine.
Așa începe „My Fair Lady”, musicalul lui Frederick Loewe și Alan Jay Lerner, inspirat de „Pygmalion” de George Bernard Shaw.
Numai că Eliza nu este tocmai eleva ascultătoare pe care și-o imagina Higgins. Are personalitate, replică și suficientă încăpățânare cât să-i dea profesorului serios de furcă. Lecțiile de pronunție se transformă într-un savuros duel între cei doi, iar pariul inițial începe să se complice. Cu mult umor, personaje de care te atașezi și melodii care au făcut înconjurul lumii, „My Fair Lady” rămâne un musical la care râzi, pe care îl fredonezi și pe care îl revezi cu drag.
Ca şi miticul Pygmalion, Higgins acceptă celibatul pentru a se consacra definitiv preocupărilor sale creatoare. Deşi militează în domeniul arid al foneticii, el face din deprinderea vorbirii corecte o artă care poate transforma o fiinţă omenească.
În „My Fair Lady” nu găsim în relaţia Eliza – Higgins, nici un moment de efuziuni sentimentale. Când Higgins şi‑a desăvârşit opera şi Eliza urmează să‑l părăsească, el îi spune simplu „M‑am obişnuit cu tine… nu mă pot lipsi de prezenţa ta”.
Este un ataşament mai puternic decât iubirea, adesea trecătoare. Pe parcursul desfăşurării dramatice, Higgins e distrat, dezlănţuit, metodic dar uneori despotic şi brutal, chinuitor şi chinuit el însuşi – este omul în plin proces creator.
Eliza i se supune docilă, răbdătoare, ca un lut pe care Higgins îl modelează după propria‑i voinţă. Uneori, exasperată, ea se revoltă, însă şi materia este uneori rebelă în mâinile artistului, silindu‑l la încordare, la efort.
Dacă într‑adevăr, legătura dintre creator şi creaţie este atât de strânsă, de ce Shaw crede că Eliza îl va părăsi pe Higgins și se va mărita cu Freddy? Oare pentru că acesta este tragicul destin al creatorului: să se despartă într‑o zi de opera pe care a zămislit‑o și să creeze doar pentru alții?
Dacă opereta, prin esența ei, reclamă un generic cu „happy‑end”, „My Fair Lady” respectă finalul… fără final din piesa lui Shaw. Această abordare lasă sub semnul întrebării urmarea povestirii, invitând publicul la reflecție.
Este o modalitate de „a ne despovăra de leneșa deprindere de a ne mulțumi cu formule gata făcute și cu vechiturile romanțioase ale stocului de happy‑end‑uri, care nu se potrivesc la orice povestire” – așa cum însuși dramaturgul sugera.
Frederick Loewe, compozitorul american de origine austriacă, a lăsat o amprentă indelebilă în istoria musicalului, în special prin colaborarea sa prolifică cu libretistul Alan Jay Lerner. Duo-ul Lerner și Loewe este responsabil pentru unele dintre cele mai iubite și de succes producții de pe Broadway, iar MY FAIR LADY este, fără îndoială, capodopera lor. Această creație a redefinit genul, aducând o profunzime narativă și o complexitate muzicală rar întâlnite.
Stilul muzical al lui Loewe se caracterizează printr-o eleganță melodică distinctă, îmbinând influențe din operetă europeană cu ritmuri și armonii specifice musicalului american. Partitura pentru MY FAIR LADY este un exemplu strălucit, oferind o serie de arii și ansambluri memorabile, de la vivacitatea pieselor corale la lirismul baladelor. Fiecare număr muzical
📖 Despre compozitor: Frederick Loewe – Wikipedia în română