Liliacul (titlul original german: Die Fledermaus ) este una dintre cele mai celebre operete din întreaga istorie a genului, semnată de compozitorul austriac Johann Strauss-fiul (1825–1899), figura emblematică a vieții muzicale vieneze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, supranumit „regele valsului”.
Lucrarea aparține genului operetă , structurată în trei acte, și este scrisă în limba germană . Subiectul are caracter comic, fiind o comedie de moravuri presărată cu încurcături, deghizări și intrigi mondene specifice atmosferei aristocratice și burgheze a Vienei. Muzica îmbină cu măiestrie valsul, polca și ritmurile de dans, oferind o partitură de o vivacitate și o eleganță remarcabile.
Durata unei reprezentații integrale este de aproximativ două ore și jumătate până la trei ore , incluzând pauzele dintre acte. Uvertura, una dintre cele mai cunoscute pagini orchestrale ale repertoriului de concert, durează în jur de opt minute și concentrează principalele teme melodice ale lucrării.
Premiera mondială a operetei Die Fledermaus a avut loc la 5 aprilie 1874 , la Theater an der Wien , una dintre cele mai importante scene ale capitalei austriece. Momentul coincidea cu o perioadă efervescentă a operetei vieneze, gen care se afla în plină ascensiune și care concura cu succesul operetei franceze, în special cu lucrările lui Jacques Offenbach.
Contextul istoric al premierei era unul aparte: Viena traversa urmările crahului bursier din 1873, iar publicul căuta divertisment ușor și optimist, capabil să compenseze atmosfera economică tensionată. Liliacul răspundea perfect acestei nevoi prin spiritul său sclipitor, prin satira blândă la adresa moravurilor mondene și prin abundența melodică.
Deși la premieră receptarea inițială nu a atins triumful exploziv pe care l-am putea presupune astăzi, opereta și-a cucerit rapid locul în repertoriul internațional. În scurt timp a fost montată pe numeroase scene din Europa, iar prestigiul ei a crescut considerabil când dirijori de prestigiu, printre care Gustav Mahler , au inclus-o în programele unor teatre de operă renumite, conferindu-i astfel statutul de capodoperă a genului, demnă de a fi prezentată alături de marile opere.
Libretul a fost scris de Carl Haffner și Richard Genée , având la bază o comedie franceză, Le Réveillon , de Henri Meilhac și Ludovic Halévy, care la rândul ei se inspira dintr-o piesă germană anterioară. Adaptarea a transpus acțiunea în mediul vienez, accentuând atmosfera de bal mascat și jocul deghizărilor.