„Don Pasquale este o operă comică (opera buffa) în trei acte, compusă de Gaetano Donizetti, unul dintre cei mai prolifici și apreciați compozitori italieni ai perioadei bel canto. Libretul a fost scris de Giovanni Ruffini, în colaborare cu însuși compozitorul, fiind bazat pe un libret anterior de Angelo Anelli, intitulat „Ser Marcantonio , pus pe muzică de Stefano Pavesi în 1810. Limba originală a operei este italiana, aceasta reprezentând una dintre ultimele capodopere ale genului buffo italian și, totodată, ultima operă comică majoră compusă de Donizetti.
Premiera mondială a operei „Don Pasquale a avut loc la 3 ianuarie 1843, pe scena prestigiosului Théâtre-Italien din Paris. Reprezentația inaugurală s-a bucurat de un succes răsunător, publicul parizian aclamând cu entuziasm noua creație a compozitorului italian. Distribuția premierei a inclus interpreți de excepție ai epocii: Luigi Lablache în rolul titular, Giulia Grisi ca Norina, Giovanni Mario în rolul lui Ernesto și Antonio Tamburini ca Doctorul Malatesta.
Contextul creației este remarcabil prin rapiditatea compoziției. Donizetti a scris partitura în doar unsprezece zile, demonstrându-și încă o dată geniul și măiestria tehnică. În acea perioadă, compozitorul se afla la apogeul carierei sale internaționale, stabilit la Paris și bucurându-se de o reputație considerabilă. Opera a fost creată într-un moment în care genul buffo italian traversa o perioadă de tranziție, iar „Don Pasquale a reprezentat o sinteză perfectă între tradițiile comice moștenite de la Rossini și sensibilitatea romantică emergentă.
Acțiunea operei se desfășoară la Roma, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Don Pasquale este un bătrân bogat și celibatar, care se opune cu vehemență căsătoriei nepotului său Ernesto cu tânăra văduvă Norina, o femeie fără avere. Pentru a-l dezmoșteni pe Ernesto, Don Pasquale decide să se căsătorească el însuși, sperând să aibă un moștenitor propriu.
Doctorul Malatesta, prieten atât al lui Don Pasquale, cât și al tinerilor îndrăgostiți, pune la cale un plan ingenios. El îi prezintă bătrânului pe propria sa „soră , Sofronia, descrisă ca o tânără modestă și timidă, proaspăt ieșită de la mănăstire. În realitate, Sofronia este chiar Norina, deghizată.
Căsătoria fictivă are loc în prezența unui notar fals, interpretat de vărul lui Malatesta. Imediat după ceremonie, „Sofronia își schimbă radical comportamentul, transformându-se dintr-o fată blândă într-o soție capricioasă și cheltuioare. Ea comandă haine scumpe, angajează servitori numeroși și face viața lui Don Pasquale insuportabilă.