„Carmen este o operă în patru acte compusă de Georges Bizet, pe un libret scris de Henri Meilhac și Ludovic Halévy. Libretul este bazat pe nuvela omonimă a scriitorului francez Prosper Mérimée, publicată în 1845. Opera este scrisă în limba franceză și aparține genului opéra-comique, care combină numerele muzicale cantate cu dialoguri vorbite. Partitura a fost completată în 1874, Bizet lucrând intens la această capodoperă în ultimii ani ai vieții sale.
Premiera mondială a operei „Carmen a avut loc la 3 martie 1875, pe scena Opéra-Comique din Paris. Dirijorul primei reprezentații a fost Adolphe Deloffre, iar rolul principal a fost interpretat de Célestine Galli-Marié. Premiera a provocat un scandal considerabil în epocă, fiind considerată imorală și șocantă pentru publicul parizian conservator. Subiectul operei – o țigancă seducătoare care lucrează într-o fabrică de țigări, crimă pasională, contrabandă – era considerat nepotrivit pentru scena Opéra-Comique, frecventată de familii burgheze.
Criticii au fost în mare parte ostili, iar opera a fost primită cu răceală. Georges Bizet a murit la doar trei luni după premieră, la 3 iunie 1875, la vârsta de 36 de ani, fără să apuce să vadă triumful ulterior al creației sale. Ironia sorții face ca „Carmen să devină, în deceniile următoare, una dintre cele mai populare și mai frecvent reprezentate opere din întreaga lume.
Acțiunea se desfășoară în Spania, în orașul Sevilla și împrejurimile sale, în jurul anului 1820.
Actul I prezintă piața din fața fabricii de țigări din Sevilla. Don José, un caporal din armată, îl așteaptă pe comandantul său. Micaëla, o tânără de la țară, vine să-i aducă o scrisoare de la mama sa. Când muncitoarele ies din fabrică, apare Carmen, o țigancă frumoasă și provocatoare, care îi aruncă lui Don José o floare. După o altercație în fabrică, Carmen este arestată și încredințată lui Don José pentru a fi dusă la închisoare. Ea îl seduce și îl convinge să o lase să evadeze, promițându-i o întâlnire la taverna lui Lillas Pastia.